Frimituri

Orizontul e înfumurat,
cam îngâmfat, neaşezat,
se-ntinde năvală, întortochiat.
Paloşe de viaţă se luptă,
cu foamea constantă căruntă,
lovesc din nevoie şi cântă,
viaţa pe toţi ne mănâncă.
Un ghiont viclean te împinge,
pe vasta scenă a arhitecturii,
eşti jocul vieţii întocmindu-te,
gândind, cazi pradă realităţii.
Împingel, plezneştel, tragel,
Împuşcăl, muşcăl, mănâncăl...
...
Acum, vedeţi ce sa făcut?
V-am spus să nu lasaţi oase pe jos.