Boi, doar boi

Scutul mi-e mort în visare,
Labirinturi plutesc, întrebare?
Cine ameninţă, ce contemplare!

Libertatea şireată se plimbă goală,
Cârduri de boi pleşuvi scuipă boală,
Boi sinceri se-mpiedică-n nevoi năvală,
De boi nevinovaţi ce se simt agasaţi.
Cireada se resumă doar la boi – boi,
Ce elegant se simt şi pe deasupra boi,
Se-ncântă în vagi văgăuni cu bolţi de boi,
Cu coarne picante fără esenţă de moarte.

Boii bălţii se subjugă pentru o coroană ruptă,
Frântă, sarbădă, căruntă, spartă-n colţuri,
Chiar măruntă, boii bălţii se complică, se intrigă,
Pentru acea coroană mică, printr-un act de boi,
doar boi!