Peisaj

Mă uit. Văd de la o fereastră,
o îmbâcsită încurcătură de tei,
iubirea fugise departe de miei,
săracii. Zâmbetul fecioarei reci,
dezgheţa-se apa fântânii uzată,
de ei. Firave, rare treceri de zei,
fac florile să pară gingaşe,
şi-n lipsa dorului de iei
simt o mare glastră de gheaţă.