Nuiele

Erau atârnate de ştreangul existenţei, palpitau,
Pleznind egoiste pielea ta crustacee, necicatrizată,
De isteria imbecilă a iubirii de măşti şi mascaradă.
Existau din neşansa de a alege căderea dumicată,
A varietăţii, dar în grupuri zeloase se manifestau,
Rozându-şi ghearele de minotauri şi balauri, urlau,
Bătute cu viaţa vieţilor, cerşau eternităţii nemurirea.