Necondiţionat

Nebună dansa apa mării la orizontul cerului sintetic,
Valuri se îmbulzeau haotic, sublim dansau frenetic,
Pe plaja violetă nisipu’ îşi pierdu-se măsura estetic,
Făcând geamuri în sticlă să vadă paradoxu’ simetric.
Iar noi pîndeam sclipiciul verde al lunii pline,
Eram uluit, văzându-te goală în oglinda mării,
Acoperindu-ţi imaginea cu dragostea mea palpitantă,
Am încercat să-ţi ating ochii şi am intrat adînc in tine,
Găsindu-ne idilic într-o singură picătură de mare.
Atunci sânzienele se despletiră din mirajul majestic,
Culorile se ofiliră, dar verdele acela înca se zbenguia,
Pe coama calului de mare, ce tropaia agale-n căutare.
Tristeţea era pedepsită, izgonită, alungată de valuri,
Ce se izbeau de silueta noastra înlănţuită, necondiţionat.