Întrebare

Nu te-ntreba cum să gândești,
da’ întreabă-te, de ce gândești?

Văzui lumina stand în ceaţă, visam,
fiind departe realitatea se descătușa,
la veștede castele făcute din gheaţă.
Eram un trubadur călare-n verdeață,
zburam munții și viața, era-n viață,
simțeam ca aș fi, aș fii, aș fiii dorinţa...
Mișcându-mă din ghionturi şi ondulând-mi visul,
viața mă-nebunea mușcându-mă în amoruri,
ghilotinându-mi visul cu șubrede impresii.
În mine realitatea se încăpățâna sa fie reală,
mintea-mi pulsa, inima-mi bătea, aerul era
o nuanță. La ușa din spate o lepră ciocănea,
„Împreună o sa cucerim lumea uzată,
o să devenim trubadurul cel mai înalt,
făcându-i să ne cunoască identitatea.”

...

Pierzându-ți esența în timp şi ratând prezentul,
găsindu-te în ipostaza de a fii, real existând,
ce vrei să faci din viață și ce gândești c-o să devii?