Bulevardul tiraniilor

Imaginea vieții se oglindește-n petale violete,
căzutele amoruri dezlănțuie viermi în vedete,
crăpând bătrânul gând al visătorului mucegăit,
pulsând marionete ofilite-n ceaţă,
crescând cadența vieții-n gheată?

Căzut-am visul dorinței în umbra plină de idei,
fântâna iubirii suspina înduioșata lume singură,
dimensiunile uzate mugesc din voci de plebei,
timpul le-nghite pe toate,
rumegându-le nesculptate.

Înfometați de iubire, împănează roci nesătule,
pe strada timpurie vântul pulsează vremelnic,
posibilități frământă zone de oameni în vizuini,
balanța se cumpănă-ndoielnic,
la orizont se zbenguie frenetic.

Fantome şi nebuni dansează bezmetica cunună,
pe bulevard paralele se-ntretaie cu foc de osândă,
democrația s-ascunde de lanțuri, fuge de cenzură,
se răsfrânge-n luna pură,
sugrumată d-atâta căldură.