Căzuse noaptea peste zi
Şi cerul se-negrise.
Un aer greu mă-năbuşi
Când frigul mă cuprinse.

Fiind disperat, şi-ne’nţeles
Zăceam pribeag prin noapte
Visând la gânduri de ales
Din fapte-n viaţă, moarte!

Uitându-mă întortochiat
Văzui, simţii durerea
Prin visul ne-întruchipat
Totul stă-n cauză, e vrerea?

Strâmtă cărare a bolţii suave
Ignori facerea genei bolnave,
Ce prin calea laptelui scurge
Un eu în regret ce urlă şi plânge.

Ce fel de viaţă e şi ăsta
Când tu disperi şi mori,
Iar după generaţii, vestea
Tâmpiţii îţi trimit scrisori.

Din timpul cauzat prin efect
N-oi ştii vreodată de exist.
Fost-am creaţia voii tele,
Pe piatra gândurilor mele?