Trezindu-mă în noaptea plină de stele,
Mi-aş fi dorit să fi mai mult, mai lungă,
Văzându-te, visând tu hoinăreai himere,
Plutind parcă pictată pe piatră, pe stâncă.

Sunt singur eu, mi-e frig exist în viaţă,
Vibrez la vaste stele vechi din ceaţă.
Şi mă ridic rugând, căzând, crezând,
Sperând într-o fereastră pictată, ce gând!