Doctore, omule, tu bietule
Lasă-mă, lasă-mă, mă lasă,
Gândirea şubredă-n glastră.
Murmur căzut din acel sânbure!

Medic, ştiinţă, tu conştiinţă,
Genetic ei m-au condamnat.
Inconştient, involuntar au conjugat,
Repetând cause-n necun-o-ştiinţă!

Suav, fiind bolnav, dar bulversat,
Încerc să-mi întind mâna spre înalt,
Oh, ce stângaci, ce şubred sunt
Şi vreau să mă ridic din pat?

Şi mă loveşte lumina, cotropindu-mă,
Pe faţă, pe creşted, pe moale
Pe inima ce fără pauză mă doare,
Mă irită-n disperare şi la naiba, doare…