Şiii… linişte, vă rog tăceţi.
Punctul pornise-şi figura,
Esenţa-n concepţie şi structura,
Prin cauză ce n-o să înţelegi!

Ce sens, totuşi mai are să întrebi,
Când legile-s făcute din–apoi?
Ce fel stângaci te umileşte-n treburi,
Când mintea-ţi este ultimul strigoi!

Fantome multe se perindă-n zare,
Himere din iluzii şi visuri trecătoare,
În mintea-mi singură zac, temătoare,
Pamântul este greu, mirose, moare.